Cuvintele lui Cristos către mireasa sa despre modul şi respectul care trebuie să îl menţină în rugăciune; şi despre cele trei feluri de oameni care îl slujesc pe Dumnezeu în această lume.
CARTEA 1 – CAPITOLUL 14

Sunt Dumnezeul tău care a fost răstignit pe Cruce, Dumnezeu adevărat şi om adevărat într-o singură persoană, prezent în mâinile preotului în fiecare zi. Oricând îmi oferi o rugăciune, să o sfârşeşti cu dorinţa ca întotdeauna voia mea şi nu a ta să se îndeplinească. Nu aud rugăciunile tale în numele celor condamnaţi deja. Uneori, îţi doreşti să se înfăptuiască ceva care vine împotriva mântuirii tale, de aceea este necesar să îţi încredinţezi voinţa mie, căci nimic nu îmi este ascuns şi nu îţi ofer decât ceea ce este benefic. Sunt mulţi care nu se roagă cu intenţia potrivită, de aceea nu merită să fie ascultaţi.

Sunt trei feluri de oameni care mă slujesc în această lume. Primii sunt aceia care cred că eu sunt Dumnezeul atotputernic şi dătătorul a toate. Mă slujesc cu intenţia de a obţine bunuri şi onoruri trecătoare, însă lucrurile cereşti sunt precum nimic pentru ei, şi ar prefera mai degrabă să le piardă ca să obţină bunuri prezente. Succesul lumesc în toate revine ca parte a lor, conform dorinţelor pe care le au. Deoarece au pierdut comorile veşnice, îi recompensez cu alinări temporare pentru orice serviciu bun făcut pentru mine, până la cel mai mic lucru şi până la ultima lor suflare. Cei din al doilea tip sunt cei care cred despre mine că sunt Dumnezeu atotputernicul şi judecător strict, însă mă sluijesc din teamă pentru pedeapsă şi nu din dragoste pentru gloria cerească. Daca nu s-ar teme de mine nu m-ar sluji.

Al treilea fel de oameni sunt aceia care cred că sunt Creatorul a toate şi Dumnezeu adevărat; şi cred că sunt drept şi îndurător. Nu mă slujesc din vreo teamă pentru pedeapsă ci din iubire şi caritate divină. Ar prefera orice pedeapsă, dacă ar putea să o suporte, decât să mă provoace măcar o dată la mânie. Aceştia cu adevărat merită să fie auziţi când se roagă, căci voinţa lor e conformă cu a mea. Primul fel de slujitori nu se vor abate vreodată de la pedeapsă şi nici nu mă vor vedea. Cel de-al doliea tip nu vor fi pedepsiţi la fel de mult însă tot nu îmi vor vedea faţa, dacă nu îşi corectează frica prin pocăinţă.