Mireasa a văzut unul dintre sfinţi vorbind lui Dumnezeu şi spunând: “De ce chinuie diavolul sufletul acestei femei pe care ai răscumpărat-o prin Sângele tău?” Diavolul a răspuns imediat şi a zis: “Pentru că îmi aparţine pe bună dreptate.” Domnul a spus: “Prin ce drept este a ta?” Diavolul i-a răspuns: “Sunt” spuse el “două căi”. Una duce spre cer, iar cealaltă spre iad. Când le-a privit, conştiinţa şi raţiunea i-au spus că ar trebui să meargă pe drumul meu. Şi deoarece a avut o voinţă liberă pentru a alege, a considerat că ar fi avantajos să îşi îndrepte voinţa spre înfăptuirea păcatului, apoi a început să meargă pe calea mea.
Mai târziu am amăgit-o prin trei vicii: poftă, lăcomie pentru bani, şi lascivitate. Acum locuiesc în pântecele şi în firea sa. Ţin de ea prin cinci mâini. Cu o mâna îi cuprind ochii, ca să nu vadă lucruri spirituale. Cu cea de-a doua îi ţin mâinile, să nu facă fapte bune. Cu a treia îi ţin picioarele, să nu fugă spre bunătate. Cu a patra mâna îi cuprind mintea, pentru a nu-i fie ruşine să păcătuiască. Iar cu a cincea îi ţin inima, să nu se întoarcă prin căinţă.”
Sfânta Fecioară Maria s-a adresat atunci Fiului ei: “Fiul meu, fă-l să spună adevărul despre ceea ce vreau să îl întreb.” Fiul a răspuns: “Eşti Maica mea, Regina Cerului, eşti Maica Milei, consolarea sufletelor din Purgator, eşti bucuria celor ce se află în lume. Eşti Stăpâna îngerilor, cea mai minunată creatură în faţa lui Dumnezeu. Ai autoritate şi asupra diavolului. Porunceşte acestui demon tu însuţi, Mamă, şi îţi va răspunde la orice.” Sfânta Fecioară a întrebat apoi pe diavol: “Spune-mi, demonule, ce intenţie avea această femeie înainte de a intra în biserică?” Diavolul i-a răspuns: “Cu hotărârea fermă de a nu mai păcătui.”
Iar Fecioara Maria a spus lui: “Întrucât intenţia sa precedentă o conducea spre iad, spune-mi, în ce direcţie tinde prezenta sa intenţie de a se feri de păcat?” Diavolul i-a răspuns cu greu: “Intenţia de a se feri de păcat o conduce spre Rai.” Fecioara Maria a spus: “Deoarece ai recunoscut că era dreptul tău să o depărtezi de la calea Sfintei Biserici datorită intenţiei sale anterioare, atunci este acum o chestiune de dreptate ca ea să fie adusă înapoi spre Biserică datorită prezentei intenţii a ei. Acum demonule, îţi voi pune încă o întrebare: Spune-mi ce intenţie are în prezenta sa stare de conştiinţă?”
Diavolul i-a răspuns: “În gândul său ea se căieşte teribil şi îi pare rău pentru ce a făcut; şi se hotărăşte ferm să nu mai comită asemenea păcate ci vrea să păşească spre bine pe cât poate”. Fecioara l-a întrebat apoi pe diavol: “Pot aceste trei păcate a lascivităţii, poftei şi lăcomiei să existe într-o inimă în acelaşi timp cu cele trei dispoziţii bune a pocăinţei, regretului şi scopul de îmbunătăţire?” Diavolul a raspuns: “Nu”. Fecioara binecuvântată a continuat: “Spune-mi atunci, care dintre acestea ar trebui să se micşoreze şi să dispară din inima ei; cele trei virtuţi sau cele trei vicii care spui că nu pot ocupa acelaşi loc în acelaşi timp? Diavolul a răspuns: “Zic, păcatele.”
Iar Fecioara a răspuns: “Atunci, calea spre iad e închisă pentru ea şi drumul spre Rai îi stă deschis”. Din nou, Sfânta Fecioară a întrebat pe diavol: “Spune-mi, dacă un tâlhar aşteaptă afară la uşa miresei dorind să o răpească, ce ar face mirele?” Diavolul a răspuns: “Dacă mirele este bun şi nobil, ar trebui să o apere şi să îşi rişte viaţa pentru binele ei”. Atunci Fecioara a spus: “Tu eşti ticălosul tâlhar. Acest suflet este mireasa ce aparţine mirelui, Fiul meu, care a răscumpărat-o cu propriul său Sânge. Ai corupt-o şi ai luat-o prin forţă. Astfel, deoarece Fiul meu este mirele sufletului ei şi Domn peste tine, este îndatorirea ta să fugi din faţa Lui.”
|