Eu sunt Creatorul cerului şi al pământului. Deţin trei calităţi. Sunt atotputernic, atotştiutor şi cel mai mare în virtute. Puterea mea este atât de mare încât îngerii mă onorează în Cer, iar demonii din iad nu cuteză sa mă privească. Toate elementele îmi stau la dispoziţie. Sunt atât de înţelept întrucât nimeni nu reuşeşte să mă ajungă în înţelepciunea mea. Cunoaşterea mea este întratât că îmi sunt cunoscute toate care au fost sau vor fi. Sunt atât de raţional încât nici cel mai mic lucru, fie un vierme sau un alt animal, nu contează cât de urât, nu a fost creat fără motiv. Sunt de asemenea atât de virtuos încât fiecare bine curge de la mine ca de la un izvor bun iar toată dulceaţa vine de la mine ca de la un vin bun. Fără mine, nimeni nu poate fi puternic, nimeni înţelept, nimeni virtuos. Din acest motiv, puternicii oameni ai lumii păcătuiesc împotriva mea foarte mult.

Le-am dăruit tărie şi putere pentru a mă onora, însă ei îşi atribuie onoarea lor, de parcă le-ar fi luat de la ei. Nenorociţii de ei nu se gândesc la slăbiciunile lor. De ar fi să le trimit cea mai mică infirmitate, s-ar prăbuşi imediat şi totul şi-ar pierde valoare pentru ei. Cum atunci vor putea ei să reziste Măririi Mele şi pedepselor pentru eternitate? Însă cei despre care acum se spune că sunt înţelepţi păcătuiesc încă şi mai mult împotriva mea. Căci le-am oferit simţuri, înţelegere şi înţelepciune cu scopul ca ei să mă iubească, însă unicul lucru pe care îl percep ei este propriul avantaj temporal. Au ochi în capul lor însă privesc numai spre propriile plăceri.

Sunt orbi cu privire la a-mi mulţumi, mie, cel care le-am oferit totul, de vreme ce nimeni, fie bun sau rău, nu poate pricepe sau înţelege nimic fără mine, chiar dacă permit ca cei ticăloşi să îşi îndrepte voinţa spre orice doresc ei. Mai mult decât atât, nimeni nu poate fi virtuos fără mine. Aş putea folosi acum acel proverb care deseori ajunge citat: “Toţi îl dispreţuiesc pe omul răbdător.” Datorită răbdării mele toţi mă consideră teribil de nesăbuit şi de acee toţi mă privesc cu dispreţ. Dar vai lor atunci când, după multă răbdare, le voi face cunoscută sentinţa mea asupra lor! Înaintea mea vor fi precum noroiul care cade spre adâncuri şi nu se opreşte până ce nu ajunge în cea mai joasă parte a iadului.