Maica a apărut vorbind Fiului: “Eşti Regele gloriei, Fiul meu, tu eşti Stăpân peste toţi stăpânii, ai creat cerul cu pământul şi toate care se află în ele. Fie ca fiecare dorinţă a ta să se îndeplinească, facă-se fiecare voie a ta!” Fiul a răspuns: “Este un vechi proverb care spune ‘ ceea ce un tânăr învaţă în tinereţea sa păstrează şi când înaintează în vârstă!’ Mamă, din tinereţe ai învăţat să îmi urmezi voinţa şi să îţi încredinţezi toată voia ta mie. În mod corect ai spus: ‘Facă-se voia ta!’ Eşti precum aurul preţios care este aşezat şi bătut cu ciocanul pe o solidă nicovală, căci ai fost lovită de tot felul de chinuri şi ai suferit la Patimile Mele mai mult decât toţi ceilalţi. Când Inima Mea a izbucnit din cauza vehementei dureri de pe Cruce, ţi-a rănit Inima precum oţelul ascuţit. Ai fi lăsat-o de bună voie să fie tăiată în două, dacă aceasta ar fi fost voinţa mea. Chiar dacă ai avut cum să te opui Pătimirii Mele şi să ceri ca să fiu lăsat în viaţă, tot nu ai vrut să fie în alt fel decât conform voinţei mele. Pentru aceasta bine ai făcut sa spui: ‘Facă-se voia ta!’ “

Apoi Maria a spus miresei: “Mireasă a Fiului meu, iubeşte-mi Fiul, căci El te iubeşte pe tine. Cinsteşte pe sfinţi, care se află în prezenţa Sa. Ei sunt precum stelele fără număr a căror lumină şi splendoare nu poate fi comparată cu nici o lumină temporală. Precum lumina din lume diferă de întuneric, tot aşa – însă mult mai mult – lumina sfinţilor diferă de lumina acestei lumi. Adevăr îţi spun că dacă sfinţii ar fi văzuţi în mod clar, aşa cum sunt cu adevărat, nici un ochi omenesc nu ar putea să-i privească fără a-şi pierde vederea trupească.” După aceea Fiul Fecioarei a vorbit către mireasa sa, spunând: “Mireasa mea, trebuie să deţii patru calităţi. Mai întâi, trebuie să fii pregătită pentru nunta divinităţii mele, acolo unde nu există poftă trupească ci doar cea mai dulce plăcere spirituală, genul care se cuvine pentru Dumnezeu să aibă cu un suflet cast. În acest fel, nici dragostea pentru copiii tăi şi nici pentru bunurile temporale sau pentru rudele tale nu ar trebui să te atragă de la iubirea mea. Nu lăsa ca să ţi se întâmple ceea ce s-a întâmplat cu acele fecioare nesăbuite care nu erau pregătite atunci când Domnul a voit să le cheme la nuntă iar astfel au fost lăsate în urmă. Apoi, trebuie să ai încredere în cuvintele mele.

Căci Eu sunt Adevărul, iar nimic în afară de ceea ce este adevărat nu vine de pe buzele mele, iar nimeni nu poate găsi decât adevăr în cuvintele mele. Câteodată spun ceva în sensul spiritual, iar în celelalte ocazii după litera cuvântului, astfel că atunci ele trebuie luate după înţelesul lor propriu. În consecinţă, nimeni nu mă poate acuza de minciună. În al treilea rând, trebuie să fii ascultătoare astfel ca să nu fie nici măcar un singur membru în trupul tău prin care să greşeşti şi pe care să nu-l supui la pocăinţă şi compensaţia corespunzătoare. Deşi sunt îndurător, nu renunţ la dreptate. Aşadar, ascultă cu smerenie şi bucurie pe aceia de care trebuie să asculţi, astfel ca să nu faci nici măcar ceea ce pare folositor şi rezonabil pentru tine dacă este împotriva ascultării. Este mai bine să renunţi la propria ta voinţă din ascultare, chiar dacă scopul ei este bun, şi să urmezi voinţa îndrumătorului tău spiritual, cu acea condiţie ca să nu fie împotriva mântuirii sufletului tău sau în alt fel iraţional. În cel de-al patrulea rând, trebuie să fii smerită, căci eşti unită într-o căsătorie spirituală.

Trebuie de aceea să fii umilă şi modestă la sosirea mirelui tău. Fie ca lucrarea mâinilor tale să fie prudentă şi cumpătată, adică, lasă-ţi trupul să practice abstinenţa şi să fie bine disciplinat deoarece vei purta rodul copiilor spirituali pentru binele multora. În acelaşi mod în care un lăstar este altoit pe o tulpină uscată şi aceasta începe să înflorească, tu trebuie să rodeşti şi să înfloreşti prin harul meu. Iar harul meu te va îmbăta, şi întreaga oştire cerească se va înveseli pentru vinul dulce pe care ţi-l voi oferi. Nu îţi pierde încrederea în bunătatea mea. Te asigur că la fel cum Zaharia şi Elisabeta s-au veselit în inimile lor cu o bucurie de nedescris la promisiunea unui viitor copil, la fel şi tu, te vei veseli pentru harul pe care vreau să ţi-l ofer şi, pe lângă aceasta, alţii se vor bucura prin tine. A fost un înger cel care a vorbit celor doi, Zaharia şi Elisabeta, însă Eu, Dumnezeul şi Creatorul îngerilor şi al tău, sunt cel care îţi vorbeşte ţie. De dragul meu, cei doi au dat naştere bunului meu prieten Ioan. Prin tine vreau mulţi copii să mi se nască, nu din trup ci din spirit. Adevăr îţi spun, Ioan era asemenea unui stufăriş plin de dulceaţă şi miere, căci nimic impur nu a intrat vreodată în gura sa şi nici nu a trecut vreodată dincolo de limita necesităţii atunci când lua ceea ce avea nevoie pentru a trăi. Sămânţa nu i-a părăsit vreodată trupul, de aceea poate, pe bună dreptate, să fie numit un înger şi un feciorelnic.”