Maica a vorbit miresei Fiului, spunând: “Eşti mireasa Fiului meu. Spune-mi la ce te gândeşti şi ce ai dori!” Mireasa i-a răspuns: “Doamna mea, tu ştii, căci toate le cunoşti.” Fecioara Binecuvântată a spus: “Deşi ştiu totul, aş vrea ca tu să îmi spui, câtă vreme cei prezenţi aici ascultă.” Mireasa a spus: “Doamna mea, mă tem de două lucruri. Mai întâi,” spuse ea, “mă tem că nu deplâng păcatele mele sau fac îndreptare pentru ele atât de mult pe cât aş dori. Apoi, sunt tristă deoarece Fiul tău are mulţi duşmani.”

Fecioara Maria i-a răspuns: “Îţi dau trei remedii pentru prima ta grijă. În primul rând, gândeşte la cum toate lucrurile care au spirit, precum broaştele sau alte animale, au necazuri din când în când, deşi spiritele lor nu trăiesc veşnic ci mor odată cu trupul. Totuşi, spiritul tău, şi fiecare suflet omenesc, veşnic trăieşte. Apoi, gândeşte-te la îndurarea lui Dumnezeu, căci nu există nimeni atât de păcătos încât păcatul lor să nu le fie iertat, dacă numai se roagă cu hotărârea de a se îmbunătăţi şi cu pocăinţă. În al treilea rând, gândeşte la cât de multă glorie câştigă sufletul atunci când trăieşte cu Dumnezeu şi în Dumnezeu pentru totdeauna.

Îţi ofer trei remedii de asemenea pentru cea de-a doua grijă, despre numeroşii duşmani ai lui Dumnezeu. Mai întâi, ia în considerare că Dumnezeu Creatorul este şi judecătorul lor, şi nu îl vor mai osândi vreodată, chiar dacă răbdător El le suportă răutatea pentru un timp. Apoi, aminteşte-ţi că ei sunt fii ai pierzaniei şi cât de greu şi insuportabil va fi pentru ei să ardă pentru toată veşnicia. Ei sunt ticăloşii servitori care nu vor avea parte de moştenire, în timp ce copiii vor primi moştenirea. Dar poate vei spune: ‘ Atunci nu ar trebui să li se propovăduiască lor?’ Desigur! Aminteşte-ţi că oamenii buni pot fi frecvent găsiţi între cei răi. Iar copiii aleşi uneori se întorc de la ce este bine, asemenea fiului risipitor care a plecat spre un ţinut îndepărtat şi a trăit o viaţă rea.

Însă uneori predicând le atinge conştiinţa şi se întorc la Tatăl, fiind bineveniţi. Deci ar trebui să li se predice mai ales lor, căci, deşi un predicator poate vedea doar oameni răi în faţa sa, ar trebui să se gândească în sine: ‘Poate sunt unii între ei care vor deveni copii ai Domnului meu. Aşadar voi propovădui lor.’ Un asemenea predicator va primi o foarte mare răsplată. În al treilea rând, ia în considerare că celor răi le este permis să continue în viaţă ca încercare pentru cei buni, astfel că ei exasperaţi de năravurile celor răi, să îşi câştige răsplata ca rod al răbdării. Poţi înţelege aceasta mai bine printr-un exemplu. Un trandafir miroase frumos, este plăcut la vedere, blând la atingere, însă creşte numai între spini care sunt ascuţiţi la atingere, urâţi de privit şi nu dau un miros plăcut.

În mod similar oamenii buni şi drepţi, deşi sunt blânzi prin răbdare, plăcuţi în caracter şi frumoşi în exemplul lor bun, încă nu pot progresa sau să fie supuşi testului decât între cei răi. Spinul este uneori protecţia trandafirului, astfel ca să nu fie cules înainte ca să înflorească complet. În acelaşi mod, cei răi oferă ocazia celor buni de a nu-i urma în păcat, când, din cauza răutăţii altora, cei buni sunt reţinuţi de la a se ruina prin distracţie necumpătată sau orice alt păcat. Vinul nu îşi păstrează bine calitatea decât în drojdie, şi nici oamenii buni şi drepţi nu pot rămâne cinstiţi şi să avanseze în virtuţi fără ca să fie testaţi prin necazuri şi fiind persecutaţi de cei nedrepţi. Aşadar suportă bucuroasă pe duşmanii Fiului meu. Aminteşte-ţi că El este judecătorul lor şi, dacă dreptatea cere să îi distrugă pe toţi, ar putea să îi nimicească într-un moment. Tolerează-i, aşadar, atât timp cât El îi tolerează!”