Eu sunt Creatorul a toate. Sunt Rege al gloriei şi Domnul îngerilor. Am construit pentru mine un castel nobil şi am aşezat aleşii mei în el. Duşmanii mei i-au subminat fundaţiile şi i-au copleşit pe prietenii mei atât de mult astfel încât chiar măduva iese din picioarele prietenilor mei în timp ce ei stau ţintuiţi de lemnul butucilor. Gura lor este învineţită de pietre, iar ei sunt torturaţi de foame şi sete. De asemenea, duşmani îl persecută pe Domnul lor. Prietenii mei acum imploră şi geamătă pentru ajutor; dreptatea strigă pentru răzbunare, însă îndurarea cere să ierţi.

Apoi Dumnezeu a vorbit către oştirea cerească, care, stătea alături: “Ce credeţi cu privire la aceşti oameni care mi-au sechestrat castelul?” Toţi au răspuns într-un singur glas: “Doamne, toată dreptatea este în tine şi în tine vedem toate lucrurile. Toată judecata a fost dată ţie, Fiul lui Dumnezeu, care vieţuieşte fără început sau sfârşit, tu eşti judecătorul lor.” Şi a spus: “Deşi cunoaşteţi şi vedeţi toate lucrurile în mine, totuşi pentru binele miresei mele aici, spuneţi-mi care este sentinţa corectă.” Au răspuns: “Aceasta este drept: ca aceia care au subminat zidul să fie pedepsiţi ca hoţi, ca aceia care persistă în rău să fie pedepsiţi ca uzurpatori, şi ca cei captivi să fie eliberaţi iar cei înfometaţi să fie săturaţi.”

Apoi a vorbit Maria, Maica lui Dumnezeu, care păstrase tăcerea în timpul primului schimb, şi a spus: “Domnul meu şi preaiubitul meu Fiu, ai fost în pântecele meu ca Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Ai binevoit să mă sfinţeşti pe mine care eram un vas pământesc. Te implor: fie-ţi milă de ei încă o dată!” Domnul a răspuns Mamei sale: “Binecuvântat să fie cuvântul gurii tale! Ca o mireasmă dulce se ridică la Dumnezeu. Tu esti gloria şi Regina îngerilor şi a sfinţilor, întrucât Dumnezeu a fost consolat prin tine şi toţi sfinţii înveseliţi. Şi pentru că voinţa ta a fost precum a mea de la începutul tinereţii tale, voi face încă o dată precum doreşti.” Apoi a spus către oştirea cerească: “Pentru că aţi luptat vitejeşte, de dragul iubirii voastre voi lăsa să fiu împăcat pentru acum. Iată, voi reconstrui zidul meu datorită rugăciunilor voastre.

Îi voi salva şi vindeca pe aceia care au fost oprimaţi prin forţă şi îi voi plăti însutit pentru abuzul pe care l-au suferit. Dacă făcătorii de violenţă vor cere îndurare, pacea şi îndurarea va fi a lor. Cei care o dispreţuiesc vor simţi dreptatea mea.” Apoi a spus către mireasa sa: “Mireasa mea, te-am ales şi te-am îmbrăcat în duhul meu. Tu auzi cuvintele mele şi cele ale sfinţilor mei care, deşi văd toate lucrurile în mine, totuşi au vorbit spre binele tău, ca tu să poţi înţelege.

La urma urmei, tu, care încă te afli în trup, nu poţi vedea în mine în acelaşi mod ca ei care sunt spirite. Îţi voi arăta acum ce semnifică aceste lucruri. Castelul despre care am vorbit este Sfânta Biserică, pe care am clădit-o cu propriul meu Sânge şi cu cel al sfinţilor. Am cimentat-o prin caritatea mea iar apoi am aşezat aleşii mei şi prietenii în ea. Fundaţia sa este credinţa, adică, convingerea că sunt un judecător drept şi îndurător.

Fundaţia a fost acum subminată deoarece toţi cred şi predică despre mine că sunt îndurător însă aproape nimeni nu crede că sunt un judecător corect. Mă consideră un judecător imoral. Un judecător ar fi întradevăr imoral dacă, din clemenţă, ar lăsa pe cei răi să fie nepedepsiţi astfel încât să oprime în continuare pe cei drepţi. Eu, totuşi, sunt un judecător drept şi îndurător şi nu voi lăsa nici cel mai mic păcat să rămână nepedepsit nici cel mai neînsemnat bine să rămână fără răsplată.

Prin subminarea acestui zid, au intrat în Sfânta Biserică oameni ce păcătuiesc fără teamă, ce neagă că sunt drept şi chinuie pe prietenii mei ca şi cum i-ar fi sleit în butuci. Nici o bucurie sau consolare nu este dată acestor prieteni ai mei. În schimb ei sunt pedepsiţi şi insultaţi ca şi cum ar fi posedaţi diabolic. Când vorbesc adevărul despre mine, sunt reduşi la tăcere şi acuzaţi că mint. Sunt însetaţi cu o pasiune să audă sau să vorbească adevărul, dar nu se găseşte nimeni care să îi asculte sau să le vorbeasc adevărul.

Pe deasupra, eu, Dumnezeu Creatorul, sunt hulit. Căci oamenii spun: ‘Nu ştim dacă Dumnezeu există. Şi dacă există, nu ne pasă.’ Ei aruncă banderiul meu la pământ şi îl calcă în picioare, spunând: ‘De ce a suferit? Ce bine ne aduce nouă? Dacă ne-ar îndeplini dorinţa noastră, vom fi mulţumiţi – nu are decât să îşi păstreze regatul şi cerul lui!’ Vreau să pătrund înăuntrul lor, dar ei spun: ‘Mai degrabă murim decât să ne lepădăm de voinţa noastră!’ Mireasa mea, priveşte ce fel de oameni sunt aceştia! Eu i-am creat şi îi pot distruge cu un singur cuvânt. Cât de insolenţi sunt faţă de mine! Mulţumită rugăciunilor Mamei mele şi a tuturor sfinţilor, rămân îndurător şi răbdător îndeajuns încât acum sunt dispus să le trimit cuvintele gurii mele şi să le ofer îndurarea mea.

Dacă vor să o accepte, voi fi împăcat. În caz contrar vor cunoaşte dreptatea mea şi, precum hoţii, vor fi făcuti de ruşine public în faţa îngerilor şi a oamenilor şi vor fi condamnaţi de fiecare dintre aceştia. Aşa cum criminalii atârnau pe spânzurătorile în formă de furcă şi erau devoraţi de corbi, ei vor fi devoraţi de demoni însă nu vor fi consumaţi.

La fel cum oamenii condamnaţi la butuci nu au odihnă, ei vor găsi durere şi amărăciune pe toate părţile. Un râu opărit va curge în gurile lor însă burţile nu li se vor umple, şi vor fi reînoiţi pentru pedeapsa lor în fiecare zi. Însă prietenii mei vor fi în siguranţă, şi vor fi consolaţi de cuvintele care vin din gura mea. Vor vedea dreptatea mea împreună cu îndurarea mea. Îi voi îmbrăca în armele iubiri mele şi îi voi face atât de puternici încât adversarii credinţei vor aluneca înapoi precum noroiul. Când vor vedea a mea dreptate, vor sta în ruşine veşnică pentru că au abuzat de răbdarea mea.”