Cuvintele Reginei Cerului către iubita sa fiică cu privire la minunata dragoste pe care Fiul a avut-o pentru Neprihănita Sa Mamă, despre cum Maica lui Cristos a fost concepută într-o căsătorie castă şi sfinţită în pântecele mamei, despre cum a fost luată cu trupul şi cu sufletul în Cer, despre puterea numelui ei şi despre îngerii repartizaţi oamenilor pentru bine sau rău.
CARTEA 1 – CAPITOLUL 9

Sunt Regina Cerului. Iubeşte pe Fiul Meu căci este cât se poate de merituos; când îl ai pe El, ai tot ceea ce este de valoare. Este cât se poate de dezirabil; când îl ai pe El, ai tot ceea ce este de dorit. Iubeşte-L, de asemenea, căci este cât se poate de virtuos; când îl ai pe El ai toate virtuţile. Îţi voi spune cât de minunată a fost dragostea Sa pentru al meu trup şi suflet şi cât de multă onoare a dat numelui meu. El, Fiul meu, m-a iubit înainte ca eu să-L iubesc, căci este Creatorul meu. I-a unit pe tatăl şi mama mea într-o căsătorie atăt de castă încât nu se găsea atunci un cuplu mai cast. Ei niciodată nu au dorit să se unească decât în conformitate cu Legea, doar de dragul procreării. Când un înger i-a anunţat că vor da naştere Fecioarei din care Salvarea lumii va veni, ei ar fi preferat să moară decât să se unească în dragoste carnală; pofta trupească murise în ei.

Dar, te asigur, din blândeţe divină şi din pricina mesajului îngerului ei s-au unit în trup, nu din lascivitate dar împotriva voinţei lor şi din iubire pentru Dumnezeu. În acest mod trupul meu a fost pus laolaltă din sămânţa lor prin dragoste divină. Când trupul meu a fost format, Dumnezeu a trimis în el sufletul creat din divinitatea Sa; sufletul a fost imediat sfinţit împreună cu trupul, iar îngerii au vegheat şi l-au îngrijit zi şi noapte. Este imposibil să îţi spun ce mare bucurie a venit asupra mamei mele atunci când sufletul meu a fost sfinţit şi unit cu trupul. După aceea, când durata vieţii mele s-a sfârşit, întâi mi-a înălţat sufletul, ca fiind învăţător a trupului, într-un loc mai remarcabil decât celelalte alături de gloria divinităţii Sale, iar apoi trupul meu, astfel că nici un alt trup al vreunei creaturi nu este atât de aproape de Dumnezeu precum este al meu.

Înţelege cât de mult Fiul meu a iubit sufletul şi trupul meu! Sunt unii oameni, totuşi, care răutăcios neagă că am fost înălţată trup şi suflet, iar alţii care pur şi simplu nu pricep. Însă adevărul este sigur: am fost luată în gloria lui Dumnezeu cu trup şi suflet. Ascultă cât de mult Fiul meu a distins numele meu! Numele meu este Maria, precum spune Evanghelia. Când îngerii aud acest nume, se bucură în înţelegerea lor şi aduc mulţumiri lui Dumnezeu pentru că a lucrat un aşa mare har prin mine şi cu mine, şi pentru că văd firea omenească a Fiului Meu glorificată în divinitatea Sa. Sufletele din purgator se înveselesc peste măsură, la fel cum un om bolnav o face atunci când zăcând în pat aude un cuvânt de alinare din partea altora şi îi încântă inima făcându-l brusc fericit.

La auzul numelui meu, îngerii buni se apropie imediat şi mai mult de sufletele drepte la care au fost daţi drept păzitori şi se înveselsc pentru progresul lor. Îngerii buni au fost daţi tuturor spre protecţie iar îngerii răi ca test. Nu se întâmplă ca îngerii să fie separaţi vreodată de Dumnezeu, dar, mai degrabă, ei asistă sufletul fără să părăsească pe Dumnezeu şi rămân constant în prezenţa Sa în timp ce mereu stârnesc şi înclină sufletul să facă binele. Demonii toţi se înspăimântă şi se tem de acest nume. La auzul numelui de Maria, imediat lasă sufletul să iasă din strânsoarea lor. Aşa cum o pasăre cu ghearele şi ciocul pe prada sa pleacă de cum aude vreun sunet, însă se întoarce când nu vede că se întâmplă nimic după, la fel şi demonii dau drumul unui suflet, temători la auzul numelui meu, însă zboară şi se întorc la el iute ca o săgeată, dacă nu văd vreo îmbunătăţire după.

Nu este nimeni atât de rece în dragostea pentru Dumnezeu – în afară de cazul vreo unuia dintre cei condamnaţi – de la care diavolul să nu se depărteze imediat dacă invocă numele meu cu intenţia de a nu se mai întoarce vreodată la obiceiurile sale rele, iar diavolul stă departe de el în afară de cazul în care îşi reia intenţia de a face păcate de moarte. Totuşi, uneori diavolului îi este permis să îl tulbure spre mai marea sa răsplată, însă niciodată ca să îl posede.