Profeţiile şi Revelaţiile Sfintei Brigitta de Suedia

Eu sunt Creatorul cerului şi al pământului, unul în dumnezeire cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Eu sunt cel care a vorbit profeţilor şi patriarhilor, cel pe care l-au aşteptat. Pentru năzuinţa lor şi în conformitate cu promisiunea mea, am luat trup fără de păcat, fără concupiscenţă, intrând în trupul Fecioarei precum soarele luminează prin cel mai curat cristal. Soarele nu dăunează sticla intrând în ea, nici virginitatea Fecioarei nu a fost pierdută când am luat forma mea umană. Am luat trup omenesc fără să predau dumnezeirea mea.

Am fost nu mai puţin Dumnezeu, domnind şi întregind toate lucrurile împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, deşi eu, cu natura mea umană, eram în pântecele Fecioarei. Luminozitatea niciodată nu e separată de foc, nici divinitatea mea nu a fost vreodată separată de caracterul meu uman, nici măcar prin moarte. Apoi am voit ca trupul meu curat şi fără de păcat să fie rănit din talpa picioarelor până în creştetul capului pentru păcatele tuturor oamenilor, şi să fie atârnat pe Cruce. Este acum oferit în fiecare zi pe altar ca oamenii să mă iubească mai mult şi să işi amintească de bunăvoinţa mea mai des.

Acum, însă, sunt cu totul uitat, neglijat şi dispreţuit, ca un rege alungat afară din propriul său regat în locul său un hoţ periculos fiind ales şi cinstit. Am dorit ca regatul meu să fie înăuntrul omului, şi pe drept eu să fiu rege şi conducător peste el, întrucât l-am creat şi l-am răscumparat. Acum, însă, a călcat în picioare şi a pângărit credinţa pe care mi-a promis-o la botez. A incălcat şi a respins poruncile pe care i le-am dat. Iubeste propria voinţă şi cu dispreţ refuză să mă asculte.

De asemenea, îl slăveste pe acel hoţ netrebnic, diavolul, mai presus de mine şi îi promite credinţa sa. Diavolul cu adevarat este un hoţ, întrucât, prin tentaţii rele şi false promisiuni, fură pentru sine sufletul uman pe care eu l-am răscumparat cu propriul meu sange. Nu pentru că este mai puternic, ca să spun asa, decât sunt eu, de este capabil sa îl fure, întrucât sunt atât de puternic că pot înfăptui toate lucrurile printr-un singur cuvânt, şi sunt atât de corect încât nu aş săvârsi nici cea mai mică nedreptate, nici dacă toţi sfinţii m-ar ruga aceasta.

Totuşi, deoarece omul, căruia i-a fost dată liberă alegere, de bună voie dispreţuieşte poruncile mele şi îşi dă consimţământul diavolului, atunci nu este decât just ca el să simtă şi tirania diavolului. Diavolul a fost creat bun de către mine dar a căzut prin propria sa voinţă neascultătoare şi, ca să spun aşa, a devenit slujitorul meu pentru pedepsirea nelegiuiţilor. Deşi sunt acum atât de dispreţuit, sunt totuşi îndurător încât voi ierta păcatele oricui cere mila mea şi se smereşte pe sine, şi îi voi elibera de hoţul cel rău. Însă voi folosi judecata mea asupra celor care se încăpătânează să mă sfideze, şi auzind-o vor tremura iar cei care trec prin ea vor spune: ‘Vai, că am fost vreodată născuţi sau concepuţi, vai, că am provocat vreodată pe Domnul măririi la furie!’

Însă tu, fiica mea, pe care am ales-o pentru mine şi cu care vorbesc în spirit, iubeşte-mă din toată inima, nu precum îţi iubeşti fiul sau fiica sau rudele dar mai mult decât orice în lume! Eu te-am creat şi nu am cruţat nici unul din membrele mele suferind pentru tine. Şi totuşi iubesc sufletul tău atât de mult incât, dacă ar fi posibil, m-aş lăsa crucificat din nou decât să te pierd. Urmează exemplul smereniei mele: Eu, care sunt rege al gloriei şi al îngerilor, am fost îmbrăcat în zdrenţe modeste şi am stat gol la stâlp în timp ce urechile mele auzeau toate felurile de insulte şi batjocuri. Dă întâietate voinţei mele în faţa voinţei tale, cum Mama mea, Doamna ta, de la început până la sfârşit, nu a dorit vreodată altceva decât ce am voit eu. Dacă faci aceasta, atunci inima ta va fi cu inima mea, şi va fi înflăcărată cu dragostea mea în acelasi fel cum orice lucru uscat este cu uşurinţă aprins de foc.

Sufletul tău va fi plin de mine iar eu voi fi în tine, şi toate lucrurile trecătoare vor deveni amare ţie şi toate poftele carnale precum otrava. Te vei odihni în braţele mele dumnezeieşti, unde nu este nici o poftă trupească, doar bucurie şi plăcere spirituală. Acolo sufletul, atât în interior cât şi în exterior fericit, este plin de bucurie, gândindu-se şi dorind nimic altceva decât fericirea pe care o posedă. Aşadar iubeşte-mă mai presus de toate, şi vei avea toate lucrurile pe care ţi le doreşti, şi le vei avea din belşug. Nu este oare scris că untdelemnul văduvei nu s-a sfârşit până ce Domnul a trimis ploaie pe pământ conform spuselor profetului? Eu sunt profetul adevărat. Dacă vei crede cuvintele mele şi le vei împlini, untdelemnul şi bucuria şi veselia nu te vor părăsi pentru toata veşnicia...

• CAPITOLUL 1 - Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos către mireasa sa aleasă şi mult iubită explicând prea minunata întrupare, condamnând profanarea păgână şi încălcarea credinţei noastre şi a botezului, şi îndemnând preaiubita sa mireasă să îl iubească.
• CAPITOLUL 2 - Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos către fiica pe care a luat-o ca mireasă(spirituală) cu privire la articolele adevăratei credinţe, şi despre ce podoabe, simboluri şi intenţii mireasa ar trebui să aibă cu privire la mire.
• CAPITOLUL 3 - Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos către mireasa sa cu privire la formarea ei în iubire şi virtute faţă de el, mirele, despre ura păcătoşilor pentru Dumnezeu, şi despre dragostea de lume.
• CAPITOLUL 4 - Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos către mireasa sa cu privire la faptul că nu ar trebui să se îngrijoreze sau să gândească, că, aceste lucruri revelate ei ar putea veni de la un duh rău, şi despre cum să deosebească un duh bun sau un duh rău.
• CAPITOLUL 5 - Cuvintele iubitoare ale lui Cristos către mireasa sa conţinând minunata imagine a unui castel nobil, ce simbolizează militanţii Bisericii, şi despre cum Biserica lui Dumnezeu va fi reconstruită prin rugăciunile glorioasei Fecioare şi a sfinţilor.
• CAPITOLUL 6 - Cuvintele lui Cristos către mireasa sa despre cum Duhul său nu poate locui în cei răi, şi despre separarea celor răi de cei buni, şi trimiterea oamenilor buni înarmaţi cu arme spirituale la război împotriva lumii.
• CAPITOLUL 7 - Cuvintele minunatei Fecioare către fiica sa despre modul de a se îmbrăca şi felul de haine şi ornamente cu care fiica ar trebui să se împodobească şi să se îmbrace.
• CAPITOLUL 8 - Cuvintele Reginei Cerului către iubita sa fiică învăţând-o cum ar trebui să iubească şi să preamărească pe Fiul ei împreună cu Maica Sa.
• CAPITOLUL 9 - Cuvintele Reginei Cerului către iubita sa fiică cu privire la minunata dragoste pe care Fiul a avut-o pentru Neprihănita Sa Mamă, despre cum Maica lui Cristos a fost concepută într-o căsătorie castă şi sfinţită în pântecele mamei, despre cum a fost luată cu trupul şi cu sufletul în Cer, despre puterea numelui ei şi despre îngerii repartizaţi oamenilor pentru bine sau rău.
• CAPITOLUL 10 - Cuvintele Fecioarei Maria către fiica sa, oferind o învăţătură folositoare despre cum trebuie să trăiască, şi descriind multe detalii minunate despre Patimile lui Cristos.
• CAPITOLUL 11 - Cuvintele lui Cristos către mireasa sa despre cum s-a dat pe sine însuşi, să fie răstignit de duşmani, şi despre stăpânirea trupului de la mişcări nepermise, prin consideraţia Patimilor Sale.
• CAPITOLUL 12 - Despre cum un înger se roagă pentru mireasă şi cum Cristos întreabă pe înger ce anume cere şi ceea ce este bine pentru ea.
• CAPITOLUL 13 - Despre cum un duşman al lui Dumnezeu a avut trei demoni întrânsul şi despre sentinţa dată lui de Cristos.
• CAPITOLUL 14 - Cuvintele lui Cristos către mireasa sa despre modul şi respectul care trebuie să îl menţină în rugăciune; şi despre cele trei feluri de oameni care îl slujesc pe Dumnezeu în această lume.
• CAPITOLUL 15 - Cuvintele lui Cristos către mireasă descriindu-se pe sine asemenea unui rege măreţ respectiv despre două comori ce simbolizează dragostea de Dumnezeu şi dragostea pentru lume, şi o lecţie despre îmbunătăţire în această viaţă.
• CAPITOLUL 16 - Despre cum mireasa a văzut un sfânt vorbind lui Dumnezeu despre o femeie ce era groaznic chinuită de diavol şi care mai târziu a fost eliberată prin rugăciunile Sfintei Fecioare.
• CAPITOLUL 17 - Cuvintele lui Cristos către mireasa sa comparând un păcătos cu trei lucruri: un vultur, un vânător şi un luptător.
• CAPITOLUL 18 - Cuvintele lui Cristos către a sa mireasă explicând că trebuie să fie smerenie în casa lui Dumnezeu şi despre cum această casă indică viaţa religioasă; cum clădirile, darurile(pomenile) şi lucrurile asemănătoare trebuie să fie donate din bunuri achiziţionate în mod corect; şi despre restituiri.
• CAPITOLUL 19 - Cuvintele Creatorului către mireasă despre splendoarea puterii, înţelepciunii şi virtuţii Sale; şi despre cum aceia despre care acum se spune că sunt înţelepţi păcătuiesc cel mai mult împotriva Sa.
• CAPITOLUL 20 - Un plăcut dialog între Sfânta Fecioară şi Fiul; între Sfânta Fecioară cu Fiul şi mireasa; şi despre cum mireasa trebuie să se pregătească pentru nuntă.
• CAPITOLUL 21 - Cuvintele mirelui către a sa mireasă, folosind în mod admirabil o alegorie despre un vrăjitor, pentru a ilustra şi a explica pe diavol.
• CAPITOLUL 22 - Blânda întrebare a Maicii adresată miresei şi răspunsul umil al miresei; apoi folositorul răspuns către mireasă şi despre progresul oamenilor buni între cei ticăloşi.